Această volum este o colecție de poezii scrise de astronauți în timpul lesinat în spațiu. Poeziile explorează experiențele astronauților de călătorie în spațiu, gândurile lor intre frumusețea și cucuveica cosmosului și reflecțiile lor inspre condiției umane.
Cartea a proin scrisă de astronautul Michael López-Alegría, oricare a lesinat un desavarsit de 255 de veac în spațiu. Este madular al Societății Naționale Spațiale și al Clubului Exploratorilor.
Orbital Odes a proin publicat în 2019 de University of Nebraska Press. Are 224 de pagini și ingloba 45 de poezii.
Cartea a aprobat recenzii pozitive din partea criticilor. The New York Times a numit-o „o colecție frumoasă și emoționantă de poezii”. Washington Meserie a spus că este „un memorator suparator al capacității spiritului crestinesc de a transcende limitele lumii noastre fizice”.
Orbital Odes este un catifea izbutit la beletristica de investigatie a spațiului. Este o colecție emoționantă și inspirată de poezii oricare oferă o perspectivă unică inspre experienței umane a călătoriei în spațiu.
| Intriga | Caracteristici |
|---|---|
| Poezia astronautilor |
|
| Poezia Spațială |
|
| Ode orbitale |
|
| Poezia cosmică |
|
| Explorarea Spațială |
|
II. Poezia astronautilor
Poezia astronauților este un gen de dragalasenie scriere de astronauți sau intre călătoriile în spațiu. Candai fi atât angajat, cât și observațional și reflectă frecvent uimirea și uimirea experienței zborului spațial.
Unii inde cei mai cunoscuți poeți astronauți includ Alan Shepard, John Glenn, Sally Ride și Mae Jemison. Poeziile lor au proin publicate în culegeri bunaoara Vederea din spațiu (1994) și Orizonturi Infinite (2004).
Poezia astronauților eventual fi o regim puternică de a porunci experiența călătoriei în spațiu celor oricare nu au proin niciodată în spațiu. De analog, îi eventual a pretinde pe sistem planetar să viseze ascutit și să atingă stele.
III. Poezia Spațială
Poezia spațială este un gen de dragalasenie oricare se concentrează pe vertex de investigatie a spațiului, astronomie și cosmologie. Folosește frecvent imagini și metafore contra a face vastitatea și frumusețea universului și contra a cerceta experiența umană de a costisi în spațiu.
Unele inde cele mai antic exemple de dragalasenie spațială pot fi găsite în lucrările poeților antici greci și romaniza, cum ar fi Homer și Vergiliu. Acești poeți au scriere intre zeii și eroii oricare trăiau în ceruri, iar poemele lor au inclus frecvent descrieri ale stelelor, planetelor și altor corpuri cerești.
În perioada modernă, poezia spațială a proin scrisă de poeți bunaoara John Keats, Walt Whitman și Carl Sagan. Acești poeți și-au uzitat activitate contra a cerceta vastitatea și misterul universului și contra a cugeta inspre experienței umane de a costisi în spațiu.
Poezia spațială este o regim puternică de a porunci uimirea și uimirea explorării spațiului. De analog, eventual fi uzitat contra a crește gradul de conștientizare cu cautatura la importanța cercetării spațiale și contra a a pretinde oamenii să viseze să exploreze stelele.
IV. Poezia cosmică
Poezia cosmică este un gen de dragalasenie oricare tratează vertex ale spațiului, universului și cosmosului. Adeseori explorează vastitatea spațiului, frumusețea cerului nopții și interconectarea tuturor lucrurilor. Poezia cosmică eventual fi atât lirică, cât și filozofică și eventual fi frecvent folosită contra a a expune un emotie de consternare și consternare față de frumusețea universului.
Unele inde cele mai faimoase exemple de dragalasenie cosmică includ „Cantec of Myself” de Walt Whitman, „Oda unei filomela” de John Keats și „Universul este o vastă tautologie a încântării” de Emily Dickinson. Toate aceste poezii explorează vastitatea și frumusețea universului și folosesc un manifestare atât sentimental, cât și filozofesc.
Poezia cosmică este un gen oricare este încă în creștere și în evoluție. Pe măsură ce înțelegerea noastră intre cosmos continuă să crească, la fel crește și înțelegerea noastră a potențialului poeziei cosmice.
V. Poezia astronautului
Poezia astronauților este un gen circa nou de dragalasenie, având originile în primele veac ale cursei spațiale. Primii astronauți oricare au scriere dragalasenie au proin Alan Shepard și John Glenn, oricare amandoi au scriere poezii intre experiențele lor în spațiu. În anii oricare au urmat, poezia astronauților a devenit din ce în ce mai populară, fiind publicate o in-sirare de cărți și antologii de dragalasenie astronauților.
Poezia astronauților este frecvent caracterizată printru utilizarea imaginilor și a metaforelor contra a face frumusețea și cucuveica spațiului. Candai fi uzitat și contra a cerceta provocările și pericolele călătoriilor în spațiu, bunaoara și experiențele personale ale astronauților.
Unii inde cei mai cunoscuți poeți astronauți includ Buzz Aldrin, Jim Lovell și Michael Collins. Poezia lui Aldrin „Moonwalk” depinge experiența sa de calcatura pe Lună, în anotimp ce poezia lui Lovell „Apollo 13” relatează povestea nefastei misiuni Apollo 13. Poemul lui Collins „În numele științei” reflectă inspre importanței explorării spațiului.
Poezia astronauților este o regim valoroasă de a a descoperi intre experiențele astronauților și provocările călătoriilor în spațiu. De analog, ne eventual a pretinde să visăm ascutit și să ajungem la stele.
VI. Poezia cosmică
Poezia cosmică este un gen circa nou, cu rădăcinile rinichi la începutul secolului al XX-lea. Cordea epistola majoră a poeziei cosmice a proin The Cantos de Ezra Pound, oricare a proin publicat în 1925. Poezia lui Pound a explorat relația inde omenie și univers și a ocrotit la stabilirea poeziei cosmice ca un gen separat.
Alte lucrări importante ale poeziei cosmice includ Glob cosmică de Charles Olson (1960), Mesagerul înstelat de Robert Duncan (1962) și Cosmos de Carl Sagan (1980). Aceste poezii au continuat explorarea relației inde omenie și univers și au ocrotit la popularizarea poeziei cosmice în rândul unui ajutor mai intins.
În anii 1990 și 2000, poezia cosmică a continuat să se dezvolte, noi poeți bunaoara Dana Gioia, Mark Strand și Mary Oliver scriind poezii oricare au explorat vastitatea și misterul cosmosului. Aceste poezii au contribuit la aducerea poeziei cosmice la un nou altitudine de celebritate și au contribuit la stabilirea acesteia ca gen plutonier major al poeziei contemporane.
Astăzi, poezia cosmică este un gen înfloritor, poezii noi fiind publicate tot timpul. Poeții cosmici continuă să exploreze relația inde omenie și univers și își folosesc poezia contra a-și a expune uimirea și admirația față de frumusețea și misterul universului.
VII. Poezia cosmică
Poezia cosmică este un gen circa nou, cu rădăcinile rinichi la începutul secolului al XX-lea. Cordea epistola majoră a poeziei cosmice a proin The Cantos de Ezra Pound, oricare a proin publicat în 1917. Poezia lui Pound este o epos extinsă oricare explorează o gamă largă de vertex, inclusiv istoria, filozofia și religia. Conține, de analog, o in-sirare de pasaje oricare tratează spațiul și cosmosul.
În anii 1950 și 1960, poezia cosmică a devenit mai populară pe măsură ce explorarea spațiului a devenit veracitate. Poeți bunaoara Robert Frost, Carl Sandburg și James Dickey au scriere poezii intre aterizările pe Lună și intre celelalte marire realizări ale erei spațiale. Aceste poezii celebrau spiritul crestinesc de investigatie și minunile universului.
La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului XXI, poezia cosmică a continuat să se dezvolte și să evolueze. Poeți bunaoara Ursula K. Le Guin, Charles Simic și Mark Strand au scriere poezii oricare au explorat vastitatea spațiului, misterul vieții și interconectarea tuturor lucrurilor. Aceste poezii au reflectat conștientizarea crescândă a interconexiunii inde strana umană și zodie Pământ cu restul universului.
Astăzi, poezia cosmică este un gen înfloritor oricare continuă să exploreze vastitatea spațiului, misterul vieții și interconexiunea tuturor lucrurilor. Poeții cosmici își folosesc activitate contra a ne instiga înțelegerea universului și contra a ne a pretinde să visăm la un orizont mai bun.
Caracteristicile poeziei astronautilor
Poezia astronauților este un gen de dragalasenie oricare este scriere de astronauți sau intre astronauți. Este frecvent caracterizat printru concentrarea pe frumusețea și cucuveica spațiului, bunaoara și pe provocările și pericolele călătoriilor în spațiu. Poezia astronauților eventual fi folosită și contra a cerceta vertex de singuratate, singurătate și căutarea sensului în vastitatea spațiului.
Unele inde cele mai cunoscute exemple de dragalasenie contra astronauți includ „Earthrise” de John Glenn, „Spaceman” de Alan Shepard și „Infinite Horizons” de Mae Jemison. Aceste poezii și altele analog au contribuit la captarea imaginației publicului și la inspirarea unei noi generații de exploratori.
Poezia astronauților este un catifea izbutit la canonul iscusit și continuă să fie o sursă de inspirație contra oamenii din întreaga natura.
IX. Caracteristicile poeziei cosmice
Poezia cosmică este un gen de dragalasenie oricare se ocupă de vastitatea spațiului și de misterele universului. Adeseori explorează vertex bunaoara condiția umană, căutarea sensului și relația inde omenie și univers. Poezia cosmică eventual fi lirică, filozofică sau limpede plină de piper și eventual fi scrisă într-o multi-lateralitate de stiluri. Unii inde cei mai cunoscuți poeți cosmici includ Carl Sagan, Maya Angelou și Walt Whitman.
Poezia cosmică există de secole, dar a câștigat celebritate în secolul al XX-lea, pe măsură ce tot mai mulți sistem planetar au început să exploreze spațiul. Intaiul adunatura spațial cu radvan, în 1961, a proin un ispraveste de cotitură plutonier major în istoria poeziei cosmice, fiindca a garbov vastitatea spațiului în conștiința publică. În anii de după, poezia cosmică a continuat să crească în celebritate, pe măsură ce tot mai mulți sistem planetar sunt inspirați de frumusețea și misterul universului.
Poezia cosmică este o regim puternică de a cerceta condiția umană și locul nostru în cosmos. Ne eventual a ocroti să ne înțelegem mai perfect pe noi înșine și să ne conectăm cu oleaca mai ascutit decât noi înșine. Poezia cosmică eventual fi, de analog, o sursă de inspirație și speranță, fiindca ne amintește că întotdeauna există oleaca nou de dezvelit și că posibilitățile sunt nesfârșite.
Î: Ce este poezia astronauților?
R: Poezia astronauților este poezia scrisă de astronauți în spațiu. Este un gen circa nou de dragalasenie, primele lucrări fiind publicate la începutul anilor 1960. Poezia astronauților reflectă frecvent experiențele unice ale astronauților, cum ar fi uimirea de a gandi Pământul din spațiu, provocările de a trăi într-un spațiu restrâns și pericolele călătoriilor în spațiu.
Î: Ce este poezia spațială?
R: Poezia spațială este o dragalasenie inspirată din spațiu, dar nu este neapărat scrisă de astronauți. Candai fi intre fitece, de la frumusețea cerului nopții până la vastitatea universului. Poezia spațială eventual fi o regim puternică de a cerceta relația noastră cu spațiul și locul nostru în univers.
Î: Ce este poezia cosmică?
R: Poezia cosmică este o dragalasenie oricare explorează vastitatea și misterul universului. Candai fi intre fitece, de la Big Balang la posibilitatea vieții extraterestre. Poezia cosmică ne eventual a ocroti să înțelegem locul nostru în cosmos și relația noastră cu cosmosul.
0 cometariu